Fara numar... fara numar
media: 4.33 din 9 voturi
postat de dracool in 2010-03-09 16:00
| media: 4.33 din 9 voturi |
O piesa tare marca Smiley si o colaborare inedita alaturi de Cheloo....
Thanx Cedrik..... 
Fara numar... fara numar
postat de dracool in 2010-03-09 16:00
Rromania...the land of shit!!!
media: 5.00 din 4 voturi
postat de dracool in 2010-03-04 20:30
| media: 5.00 din 4 voturi |
România este o ţară de poveste.
O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi.
Credeti-ma, pe cuvânt!
La noi, în România:
- Salariile cresc, scăzând
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
- Plătim asistenţa medicală gratuită
- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea "românul" fără să-l întrebe niciodată
- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de "flacăra violet"
- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat
- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza
- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente
- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent
- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar
- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi
- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel
- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!
Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!
O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi.
Credeti-ma, pe cuvânt!
La noi, în România:
- Salariile cresc, scăzând
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
- Plătim asistenţa medicală gratuită
- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea "românul" fără să-l întrebe niciodată
- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de "flacăra violet"
- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat
- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza
- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente
- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent
- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar
- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi
- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel
- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!
Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!
P.S. primit pe mail:
Motive pentru a ramine in Romania :
-pentru ca Romania e singura tara in care te uiti cind altul munceste si iei spor de vedere buna
-pentru ca aici toate lumea imparte cu tine ce are: manelele din masina, gripa din autobuz si nevasta de acasa
-pentru ca aici marinarul a ajuns presedinte. Va dati seama unde poti sa ajungi ca pompier?
-pentru ca doar in Romania sint mai multe Jepp-uri decit milionari si mai multi milionari decit firme
-pentru ca avem si noi Silicon Valley, dar nu a intre doua dealuri din California, ci intre doua tite din Dorobanti
-pentru ca de-aici poti sa pleci repede, nu te tine nimeni
-doar aici te poţi bucura de ospitalitatea proverbială a poporului român. În trafic toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi răniţii
-doar aici, pentru că-i picată din cer, zăpada este considerata SFINTĂ. odată ce s-a aşezat pe şosea, o lună de zile nu o atinge nimeni. la noi zapada şi bătaia sint rupte din Rai
-avem cea mai bună shaorma, chiar dacă arabii sint minoritari
-pentru că doar aici există nume ca Simona Sensual. şi culmea, nu e actriţă porno
-pentru ca doar aici putem vorbi urit de unguri, bulgari, olteni.. si sa fim considerati haiosi in acelasi timp.
-pentru ca numai aici poti sa devii sofer profesionist la slalom printre obstacole (gropi, ciini morti,.betivi).
-pentru ca atunci cind se vor termina locurile in iad cei morti vor fi trimisi in Romania
-doar aici poti sa ai pretentii sa primesti fara sa oferi nimic in schimb
-doar aici se iau pauze inainte de a incepe munca
-aici sunt cei mai zgirciti oameni, le este greu sa dea si buna ziua
-doar aici se cumpara parfumul dupa nume, nu dupa miros ...
-pentru ca Romania e singura tara in care te uiti cind altul munceste si iei spor de vedere buna
-pentru ca aici toate lumea imparte cu tine ce are: manelele din masina, gripa din autobuz si nevasta de acasa
-pentru ca aici marinarul a ajuns presedinte. Va dati seama unde poti sa ajungi ca pompier?
-pentru ca doar in Romania sint mai multe Jepp-uri decit milionari si mai multi milionari decit firme
-pentru ca avem si noi Silicon Valley, dar nu a intre doua dealuri din California, ci intre doua tite din Dorobanti
-pentru ca de-aici poti sa pleci repede, nu te tine nimeni
-doar aici te poţi bucura de ospitalitatea proverbială a poporului român. În trafic toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi răniţii
-doar aici, pentru că-i picată din cer, zăpada este considerata SFINTĂ. odată ce s-a aşezat pe şosea, o lună de zile nu o atinge nimeni. la noi zapada şi bătaia sint rupte din Rai
-avem cea mai bună shaorma, chiar dacă arabii sint minoritari
-pentru că doar aici există nume ca Simona Sensual. şi culmea, nu e actriţă porno
-pentru ca doar aici putem vorbi urit de unguri, bulgari, olteni.. si sa fim considerati haiosi in acelasi timp.
-pentru ca numai aici poti sa devii sofer profesionist la slalom printre obstacole (gropi, ciini morti,.betivi).
-pentru ca atunci cind se vor termina locurile in iad cei morti vor fi trimisi in Romania
-doar aici poti sa ai pretentii sa primesti fara sa oferi nimic in schimb
-doar aici se iau pauze inainte de a incepe munca
-aici sunt cei mai zgirciti oameni, le este greu sa dea si buna ziua
-doar aici se cumpara parfumul dupa nume, nu dupa miros ...
Universul ...
media: 5.00 din 3 voturi
postat de dracool in 2010-02-02 20:48
| media: 5.00 din 3 voturi |
Mic ghid :))
media: 5.00 din 1 vot
postat de dracool in 2010-01-26 21:36
| media: 5.00 din 1 vot |
Nu esti inca hotarat ce vrei de la viata??? Vrei sa crezi in "ceva" ?? Raspunsul este mai jos 
Statistici....
media: 5.00 din 5 voturi
postat de dracool in 2010-01-07 21:50
| media: 5.00 din 5 voturi |
Nu ne-am nascut in locul potrivit...
media: 5.00 din 14 voturi
postat de dracool in 2009-12-14 21:38
| media: 5.00 din 14 voturi |
Si din nou FUCK YOU ROMANIA!!! si clasa politica!!!
Sclavagismul modern
media: 5.00 din 1 vot
postat de dracool in 2009-12-02 17:39
| media: 5.00 din 1 vot |
Zilele trecute navigand aiurea pe net ,am gasit un site destul de interesant .....
Conform autorului, in lumea de azi noi suntem doar niste sclavi amarati, disperati sa ne gasim un loc de munca bine platit(sau o afacere prospera)astfel inrobindu-ne singuri ,dar in acelasi timp asigurandu-ne o bunastare si evident dupa ce ne-am gasit asa zisa "fericire" ne punem sa cheltuim ....
"Modern servitude is voluntary, endorsed by those slaves who crawl on the surface of the Earth. They buy the merchandises that enslave them every day more. Slaves run after alienating jobs that are gently given to them if they prove to be tamed enough. They choose the masters they will obey. For this absurd tragedy to happen, it has been necessary to dispossess slaves from the awareness of their own exploitation and their alienation. Here is the bizarre modernity of our time. Contrary to slaves from antiquity, servants from the Middle Ages or the working-class from the first industrial revolutions, today we are contemplating people that are totally enslaved. The difference is that they are unaware of their enslavement and those who are aware, choose to ignore it. They ignore rebellion which should be the only genuine reaction of the exploited ones. Slaves accept without question the pitiful life that was planned for them. Renouncing and resignation are the sources of their misfortune."
Gasiti si un film aici :
Unele subiecte mi se par de domeniul "teoria conspiratiei" , dar per ansamblu cred ca-i ok filmu'.....
Jokes...
media: 5.00 din 1 vot
postat de dracool in 2009-11-17 16:28
| media: 5.00 din 1 vot |
...de la lume adunate....
1.
1.
Un tip a cumparat un frigider nou pentru casa lui.Ca sa scape de cel vechi, l-a pus in fata casei cu un carton pe el,pe care scrie: E gratis, il vrei, ia-l acasa. 4 zile a stat frigiderul acolo si nimeni nici macar nu s-a uitat la el.A realizat ca oamenii erau prea neincrezatori in aceasta oferta.Asa ca a decis sa schimbe cartonul : Frigider de vanzare cu 100 ron.A doua zi cineva la furat!
Ei traiesc printre noi!!!!
2.
Intr-o zi mergeam pe plaja cu niste prieteni cand deodata cineva a tipat :"Uite o pasare moarta!"..cineva
s-a uitat in sus spre cer si a exclamat : "unde,unde?"
Ei traiesc printre noi!!!
3.
Cand se uita la o casa,fratele meu a intrebat agenta imobiliara in ce directie este nordul,el a explicat ca nu vrea ca soarele sa-l trezeasca in fiecare dimineata. Ea a intrebat "Soarele rasare in nord?" Cand fratele meu i-a explicat ca soarele rasare in est de ceva timp,ea a dat din cap si a zis: "Oh, nu prea tin pasul cu
lucrurile astea".
Ei traiesc printre noi!!!
4.
Luam pranzul intr-o cafenea, cand fara sa vrem am auzit-o pe angajata ca vorbea despre o arsura pe care a facut-o la sfarsitul saptamanii cand mergea spre plaja cu masina. A condus cu ea decapotata, dar nu credea ca se va arde pentru ca era in mers.
Ei traiesc printre noi!!!
5.
Vecina mea are un fel de cutit in masina care este special pentru a taia centura de siguranta in caz ca ramane blocata din cauza unui accident. Ea il tine in portbagaj.
Ei traiesc printre noi!!!
6.
Umblam cu un prieten cand am vazut o femeie cu un cercel in nas,de care era atasat un un lantisor pana la cercelul din ureche. Prietenul meu a zis "Nu se va rupe lantul de fiecare data cand va intoarce capul?". A trebuit sa-i explic ca nasul si urechea unei persoane raman la aceeasi distanta una de cealalta indiferent in ce directie va intoarce capul...
Ei traiesc printre noi!!!
7.
Ei traiesc printre noi!!!!
2.
Intr-o zi mergeam pe plaja cu niste prieteni cand deodata cineva a tipat :"Uite o pasare moarta!"..cineva
s-a uitat in sus spre cer si a exclamat : "unde,unde?"
Ei traiesc printre noi!!!
3.
Cand se uita la o casa,fratele meu a intrebat agenta imobiliara in ce directie este nordul,el a explicat ca nu vrea ca soarele sa-l trezeasca in fiecare dimineata. Ea a intrebat "Soarele rasare in nord?" Cand fratele meu i-a explicat ca soarele rasare in est de ceva timp,ea a dat din cap si a zis: "Oh, nu prea tin pasul cu
lucrurile astea".
Ei traiesc printre noi!!!
4.
Luam pranzul intr-o cafenea, cand fara sa vrem am auzit-o pe angajata ca vorbea despre o arsura pe care a facut-o la sfarsitul saptamanii cand mergea spre plaja cu masina. A condus cu ea decapotata, dar nu credea ca se va arde pentru ca era in mers.
Ei traiesc printre noi!!!
5.
Vecina mea are un fel de cutit in masina care este special pentru a taia centura de siguranta in caz ca ramane blocata din cauza unui accident. Ea il tine in portbagaj.
Ei traiesc printre noi!!!
6.
Umblam cu un prieten cand am vazut o femeie cu un cercel in nas,de care era atasat un un lantisor pana la cercelul din ureche. Prietenul meu a zis "Nu se va rupe lantul de fiecare data cand va intoarce capul?". A trebuit sa-i explic ca nasul si urechea unei persoane raman la aceeasi distanta una de cealalta indiferent in ce directie va intoarce capul...
Ei traiesc printre noi!!!
7.
Nu mi-am gasit bagajele in zona pentru bagaje din aeroport. Asa ca am mers la biroul bagaje pierdute si i-am spus femeii de acolo ca bagajele mele nu au aparut. Ea a zambit calm si mi-a spus sa nu imi fac griji deoarece ea este pregatita si instruita profesional si ca sunt in maini bune. "Acum" m-a intrebat ea :"A ajuns avionul dumneavoastra?" (Eu lucrez cu astfel de oameni)
Ei traiesc printre noi!!!
8.
Cand munceam la o pizzerie am observat un barbat care a comandat o pizza mica la pachet. Parea sa fie singur si bucatarul l-a intrebat daca doreste sa taie pizza in 4 sau in 6 felii. A stat si s-a gandit un pic inainte sa raspunda: "Lasa in 4 felii, nu cred ca imi este destul de foame sa mananc 6 felii.
Si da, ei traiesc printre noi...si se reproduc chiar...
Ei traiesc printre noi!!!
8.
Cand munceam la o pizzerie am observat un barbat care a comandat o pizza mica la pachet. Parea sa fie singur si bucatarul l-a intrebat daca doreste sa taie pizza in 4 sau in 6 felii. A stat si s-a gandit un pic inainte sa raspunda: "Lasa in 4 felii, nu cred ca imi este destul de foame sa mananc 6 felii.
Si da, ei traiesc printre noi...si se reproduc chiar...
Un articol excelent din Evenimentul Zilei
media: 5.00 din 4 voturi
postat de dracool in 2009-10-26 21:25
| media: 5.00 din 4 voturi |
Parteneriatul Politică-Biserică, o afacere prosperă de 20 de ani
Statul laic român alocă anual, pentru culte, sume ce ar face invidios orice primar de localitate mică, fără utilităţi.
Zecile de milioane de euro date pentru construcţiile de biserici şi alte zeci de milioane care se duc pe salariile clericilor au atins anul acesta un vârf istoric, depăşind o sută de milioane de euro.
Suma poate nu pare exagerată, comparativ cu restul bugetului, dar sare în ochii unora care consideră că România s-ar moderniza mai bine cu bani cheltuiţi în şcoli, spitale sau cercetare, decât investind în acatiste şi construcţii religioase cu valoare arhitectonică îndoielnică.
Politicienii, care decid până la urmă destinaţia banilor din buget, au intuit încă din anii ’90 beneficiul întoarcerii cu faţa spre biserică, şi au rămas aşa până azi, cuprinşi cu precădere în campaniile electorale de pusee religioase.
Pretextul l-a constituit, aşa cum povesteşte întâiul liber cugetător al ţării, Ion Iliescu: “reacţia generală apărută după Revoluţie, în sprijinul bisericilor. Am privit-o ca pe un factor pozitiv, de echilibru, biserica trebuie să fie un factor de echilibru social!”.
Oarecum explicabil, însă, nu regimul Iliescu a fost cel mai darnic cu biserica, ci celelalte conduceri ţărăniste, liberale şi democrate ale ţării au plusat în conturile cultelor bani, terenuri şi înlesniri financiare.
Norma anuală de credinţă: 200 de biserici şi 10.000 de teologi
Factorul de echilibru a depăşit în timp aşteptările societăţii şi a cunoscut o expansiune fără precedent în istorie. În ultimii 20 de ani au fost înălţate peste 4.000 de locaşe de cult, 3.000 dintre ele fiind ortodoxe.
Numărul teologilor a explodat, de asemenea, de la 1.000 de absolvenţi cât scoteau cele patru facultăţi de teologie din ţară în 1989, la peste 10.000 câţi şcolarizează azi cele 30 de facultăţi de teologie. O extindere blamată chiar de anumite voci din sânul bisericii, care îşi exprimă public, dar destul de timid părerile, pe propriile bloguri.
Sumele alocate cultelor, de la bugetul naţional, au crescut şi ele corespunzător, de la 3 milioane de dolari anual până în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro în 2007, 100 de milioane de euro în 2008.
În toată ţara, cu precădere în oraşe, fiecare petic de pământ, fie spaţiu verde, fie curte de bloc, a fost exploatat cuvios pe principiul “biserica vine aproape de oameni”.
Ţara s-a umplut de şantierele noilor biserici, în timp ce vechile parohii de la ţară sărăcesc odată cu enoriaşii, iar pentru monumentele istorice statul face chete pe motiv că e prea sărac ca să le restaureze. Numai în Bucureşti biserica a primit 12 hectare de teren pentru construcţia de locaşe de cult şi pentru deja celebra Catedrală a Mântuirii Neamului.
În plus, fiecare primărie din ţară contribuie anual cu sume cuprinse între 1 milion şi 9 milioane de lei pentru plata lumânăreselor şi ţârcovnicilor din biserici.
Poate că lucrurile ar fi fost mai ponderate dacă ar fi venit într-adevăr nişte echilibru dinspre biserică. Aceasta a confundat, însă, rolul misionar cu nevoia funciară de extindere şi câştig, astfel că dorinţele bisericii s-au împletit fericit cu cele ale politicienilor. Un parteneriat, după cum spunea recent preşedintele Băsescu, de pe pragul bisericii din curtea Palatului Cotroceni, care a costat bugetul un milion de euro. “A win-win situation”, cum ar spune capitaliştii americani, o situaţie din care politicienii câştigă voturi în campanile, iar preoţii parohii noi şi influenţă.
Nae Ionescu: “Biserica noastră autocefală, ca o ciupercă la umbra statului politic”
Alăturarea bisericii de politică şi invers nu e, însă, un apanaj al democraţiei noastre moderne. Biserica a fost de-a lungul istoriei o prezenţă constantă alături de putere, excepţie făcând doar comunismul, când a fost interzisă construirea de locaşuri de cult, mulţi preoţi au făcut puşcărie ca să-şi apere credinţa, iar alţii au semnat pacte cu securitatea, pe care mai încearcă şi azi să le ascundă.
Imediat după ’90 preoţii au revenit la putere, s-au implicat făţiş în politică, au căpătat mandate în parlament, în consiliile locale, au devenit primari, la fel cum se întâmpla înainte de perioada comunistă. Acest lucru n-a durat mult, preoţii fiind siliţi să aleagă între politică şi biserică.
Neoficial, însă, au rămas în continuare o castă foarte influentă în societatea românească, poate mai influentă decât clasa politică însăşi.
Într-un editorial scris în perioada interbelică, Nae Ionescu descrie – pornind de la cazul unui preot primar care şi-a ucis contracandidatul politic cu toporul - o situaţie care pare la fel de actuală şi azi: “Deci, vinovat este episcopul; dar nu personal. Ci prin sistem. Căci, în Biserica noastră autocefală, dar trăind ca o ciupercă la umbra statului politic şi politicianizant, chiar desemnările de episcopi se fac tot după indicaţiuni politice. Se poate, omeneşte vorbind, opune chiriarhul pretenţiilor oamenilor politici cari îi vor pe preoţi instrumente de stăpânire lumească a statului? E o glumă! Mi se pare că nu există Biserică în care să se poată număra aţâţi chiriarhi depuşi din scaun câţi avem noi; şi toţi din motive şi prin maşinaţii politice”.
Acolo unde oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu
Bomboana de pe coliva acestui parteneriat istoric între biserică şi politică se aşează întotdeauna în campania electorală. Politicienii se reped la pupat icoane şi făcut cruci mari exact în bisericile pe care le-au ctitorit din bani publici.
În timp ce mii de oameni se călcau pioşi în picioare la sfinţirea bisericii de la Cotroceni, acum două săptămâni, un alt candidat la preşedinţie, Mircea Geoană, se punea bine cu Dumnezeu în altă biserică restaurată tot pe banii statului – Biserica Evanghelică din Bistriţa. Cele două evenimente au marcat emblematic începutul unei campanii electorale în care politicienii aşteaptă de la preoţi răsplata atâtor fonduri pompate în biserică cu gândul nu la mântuirea păcatelor, ci la un loc veşnic în inimile votanţilor.
De aceea am ales această perioadă ca să vă prezentăm un serial despre modul în care biserica s-a extins în ultimii 20 de ani. Nu e vorba de un demers impotriva bisericii ortodoxe, aşa cum am fost acuzaţi chiar în timpul documentării.
E foarte adevărat, însă, că peste 80% din fondurile alocate de stat au ajuns la biserica ortodoxă şi cele mai multe construcţii sunt ale ei, la fel şi numărul cel mai mare de teologi.
MODEL. Indiferent de culoarea politică, aleşii noştri au văzut întotdeauna în biserică cel mai credibil suport electoral
Mai avem nevoie de alte biserici?
E vorba despre o întrebare pe care ministrul culturii, Toader Paleologu, a exprimat-o public în Parlament, când a constatat că jumătate din bugetul Ministerului Culturii se duce pe construcţia de biserici. “Mai avem nevoie să construim multe biserici?”. Multe voci din societate răspund că nu, ba chiar că statul ar trebui să procedeze ca alte ţări, şi să lase finanţarea cultelor strict pe mâinile credincioşilor.
Preoţii consideră însă că extinderea nu e suficientă şi că prezenţa unei biserici e necesară chiar acolo unde comunitatea nu o doreşte, pentru că asta înseamnă că acei oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu. Iar o astfel de dispută se desfăsoară chiar acum undeva în sectorul 3, unde o comunitate de 500 de oameni se judecă cu primăria pentru că a permis construirea unei biserici în coasta blocurilor, pe unicul spaţiu verde care le rămăsese oamenilor în cartier.
În afară de preoţii care îsi susţin cauza, şi câţiva curajoaşi din societatea civilă care-şi asumă punctele de vedere, însă, puţini politicieni sau demnitari ai statului au acceptat să vorbească oficial despre acest fenomen, aşa cum l-a denumit Ion Iliescu.
Chiar obţinerea cifrelor oficiale privind finanţarea cultelor a fost dificilă, la fel şi motivarea acestora, pentru că, aparent, funcţionarilor publici le e mai frică de “Doamne Doamne”, decât de legea liberului acces la informaţii.
A vorbi despre biserică altfel decât în termeni pioşi, e tratat în mod ipocrit ca un păcat în societatea românească, deşi în intimitate există preoţi care îşi bârfesc superiorii, în presă au apărut numeroase cazuri de corupţie în sânul bisericii şi la vârful acesteia, sau chiar scandaluri sexuale.
“Într-adevăr s-au construit multe edificii după 1990, uneori de dimensiuni aşa, cam de catedrală în anumite locuri. A fost o acţiune conjugată şi o susţinere şi pe plan local şi pe plan naţional, foarte activă. A fost o stare de spirit de care nu puteam să nu ţinem seama … E adevărat, sunt şi foarte mulţi preoţi, dar sper să se echilibreze la un moment dat fenomenul… “
Ion Iliescu, fost preşedinte al României
Până şi ateul Ion Iliescu a ţinut să-şi nuanţeze un pic poziţia, după 20 de ani de liberă cugetare: “Dar am avut întotdeauna relaţii bune cu biserica, totuşi... Într-adevăr s-au construit multe edificii după 1990, uneori de dimensiuni aşa, cam de catedrală în anumite locuri. A fost o acţiune conjugată şi o susţinere şi pe plan local şi pe plan naţional, foarte activă. A fost o stare de spirit de care nu puteam să nu ţinem seama, mai ales după o perioadă ca aceea… în care s-a interzis construcţia de biserici, … bine, la noi nu au fost fenomele ca în Uniunea Sovietică, dar au mai fost şi demolări din cauza sistematizării… E adevărat, sunt şi foarte mulţi preoţi, dar sper să se echilibreze la un moment dat fenomenul… “.
Zecile de milioane de euro date pentru construcţiile de biserici şi alte zeci de milioane care se duc pe salariile clericilor au atins anul acesta un vârf istoric, depăşind o sută de milioane de euro.
Suma poate nu pare exagerată, comparativ cu restul bugetului, dar sare în ochii unora care consideră că România s-ar moderniza mai bine cu bani cheltuiţi în şcoli, spitale sau cercetare, decât investind în acatiste şi construcţii religioase cu valoare arhitectonică îndoielnică.
Politicienii, care decid până la urmă destinaţia banilor din buget, au intuit încă din anii ’90 beneficiul întoarcerii cu faţa spre biserică, şi au rămas aşa până azi, cuprinşi cu precădere în campaniile electorale de pusee religioase.
Pretextul l-a constituit, aşa cum povesteşte întâiul liber cugetător al ţării, Ion Iliescu: “reacţia generală apărută după Revoluţie, în sprijinul bisericilor. Am privit-o ca pe un factor pozitiv, de echilibru, biserica trebuie să fie un factor de echilibru social!”.
Oarecum explicabil, însă, nu regimul Iliescu a fost cel mai darnic cu biserica, ci celelalte conduceri ţărăniste, liberale şi democrate ale ţării au plusat în conturile cultelor bani, terenuri şi înlesniri financiare.
Norma anuală de credinţă: 200 de biserici şi 10.000 de teologi
Factorul de echilibru a depăşit în timp aşteptările societăţii şi a cunoscut o expansiune fără precedent în istorie. În ultimii 20 de ani au fost înălţate peste 4.000 de locaşe de cult, 3.000 dintre ele fiind ortodoxe.
Numărul teologilor a explodat, de asemenea, de la 1.000 de absolvenţi cât scoteau cele patru facultăţi de teologie din ţară în 1989, la peste 10.000 câţi şcolarizează azi cele 30 de facultăţi de teologie. O extindere blamată chiar de anumite voci din sânul bisericii, care îşi exprimă public, dar destul de timid părerile, pe propriile bloguri.
Sumele alocate cultelor, de la bugetul naţional, au crescut şi ele corespunzător, de la 3 milioane de dolari anual până în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro în 2007, 100 de milioane de euro în 2008.
În toată ţara, cu precădere în oraşe, fiecare petic de pământ, fie spaţiu verde, fie curte de bloc, a fost exploatat cuvios pe principiul “biserica vine aproape de oameni”.
Ţara s-a umplut de şantierele noilor biserici, în timp ce vechile parohii de la ţară sărăcesc odată cu enoriaşii, iar pentru monumentele istorice statul face chete pe motiv că e prea sărac ca să le restaureze. Numai în Bucureşti biserica a primit 12 hectare de teren pentru construcţia de locaşe de cult şi pentru deja celebra Catedrală a Mântuirii Neamului.
În plus, fiecare primărie din ţară contribuie anual cu sume cuprinse între 1 milion şi 9 milioane de lei pentru plata lumânăreselor şi ţârcovnicilor din biserici.
Poate că lucrurile ar fi fost mai ponderate dacă ar fi venit într-adevăr nişte echilibru dinspre biserică. Aceasta a confundat, însă, rolul misionar cu nevoia funciară de extindere şi câştig, astfel că dorinţele bisericii s-au împletit fericit cu cele ale politicienilor. Un parteneriat, după cum spunea recent preşedintele Băsescu, de pe pragul bisericii din curtea Palatului Cotroceni, care a costat bugetul un milion de euro. “A win-win situation”, cum ar spune capitaliştii americani, o situaţie din care politicienii câştigă voturi în campanile, iar preoţii parohii noi şi influenţă.
Nae Ionescu: “Biserica noastră autocefală, ca o ciupercă la umbra statului politic”
Alăturarea bisericii de politică şi invers nu e, însă, un apanaj al democraţiei noastre moderne. Biserica a fost de-a lungul istoriei o prezenţă constantă alături de putere, excepţie făcând doar comunismul, când a fost interzisă construirea de locaşuri de cult, mulţi preoţi au făcut puşcărie ca să-şi apere credinţa, iar alţii au semnat pacte cu securitatea, pe care mai încearcă şi azi să le ascundă.
Imediat după ’90 preoţii au revenit la putere, s-au implicat făţiş în politică, au căpătat mandate în parlament, în consiliile locale, au devenit primari, la fel cum se întâmpla înainte de perioada comunistă. Acest lucru n-a durat mult, preoţii fiind siliţi să aleagă între politică şi biserică.
Neoficial, însă, au rămas în continuare o castă foarte influentă în societatea românească, poate mai influentă decât clasa politică însăşi.
Într-un editorial scris în perioada interbelică, Nae Ionescu descrie – pornind de la cazul unui preot primar care şi-a ucis contracandidatul politic cu toporul - o situaţie care pare la fel de actuală şi azi: “Deci, vinovat este episcopul; dar nu personal. Ci prin sistem. Căci, în Biserica noastră autocefală, dar trăind ca o ciupercă la umbra statului politic şi politicianizant, chiar desemnările de episcopi se fac tot după indicaţiuni politice. Se poate, omeneşte vorbind, opune chiriarhul pretenţiilor oamenilor politici cari îi vor pe preoţi instrumente de stăpânire lumească a statului? E o glumă! Mi se pare că nu există Biserică în care să se poată număra aţâţi chiriarhi depuşi din scaun câţi avem noi; şi toţi din motive şi prin maşinaţii politice”.
Acolo unde oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu
Bomboana de pe coliva acestui parteneriat istoric între biserică şi politică se aşează întotdeauna în campania electorală. Politicienii se reped la pupat icoane şi făcut cruci mari exact în bisericile pe care le-au ctitorit din bani publici.
În timp ce mii de oameni se călcau pioşi în picioare la sfinţirea bisericii de la Cotroceni, acum două săptămâni, un alt candidat la preşedinţie, Mircea Geoană, se punea bine cu Dumnezeu în altă biserică restaurată tot pe banii statului – Biserica Evanghelică din Bistriţa. Cele două evenimente au marcat emblematic începutul unei campanii electorale în care politicienii aşteaptă de la preoţi răsplata atâtor fonduri pompate în biserică cu gândul nu la mântuirea păcatelor, ci la un loc veşnic în inimile votanţilor.
De aceea am ales această perioadă ca să vă prezentăm un serial despre modul în care biserica s-a extins în ultimii 20 de ani. Nu e vorba de un demers impotriva bisericii ortodoxe, aşa cum am fost acuzaţi chiar în timpul documentării.
E foarte adevărat, însă, că peste 80% din fondurile alocate de stat au ajuns la biserica ortodoxă şi cele mai multe construcţii sunt ale ei, la fel şi numărul cel mai mare de teologi.
MODEL. Indiferent de culoarea politică, aleşii noştri au văzut întotdeauna în biserică cel mai credibil suport electoral
Foto: Sorin Antonescu
Mai avem nevoie de alte biserici?
E vorba despre o întrebare pe care ministrul culturii, Toader Paleologu, a exprimat-o public în Parlament, când a constatat că jumătate din bugetul Ministerului Culturii se duce pe construcţia de biserici. “Mai avem nevoie să construim multe biserici?”. Multe voci din societate răspund că nu, ba chiar că statul ar trebui să procedeze ca alte ţări, şi să lase finanţarea cultelor strict pe mâinile credincioşilor.
Preoţii consideră însă că extinderea nu e suficientă şi că prezenţa unei biserici e necesară chiar acolo unde comunitatea nu o doreşte, pentru că asta înseamnă că acei oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu. Iar o astfel de dispută se desfăsoară chiar acum undeva în sectorul 3, unde o comunitate de 500 de oameni se judecă cu primăria pentru că a permis construirea unei biserici în coasta blocurilor, pe unicul spaţiu verde care le rămăsese oamenilor în cartier.
În afară de preoţii care îsi susţin cauza, şi câţiva curajoaşi din societatea civilă care-şi asumă punctele de vedere, însă, puţini politicieni sau demnitari ai statului au acceptat să vorbească oficial despre acest fenomen, aşa cum l-a denumit Ion Iliescu.
Chiar obţinerea cifrelor oficiale privind finanţarea cultelor a fost dificilă, la fel şi motivarea acestora, pentru că, aparent, funcţionarilor publici le e mai frică de “Doamne Doamne”, decât de legea liberului acces la informaţii.
A vorbi despre biserică altfel decât în termeni pioşi, e tratat în mod ipocrit ca un păcat în societatea românească, deşi în intimitate există preoţi care îşi bârfesc superiorii, în presă au apărut numeroase cazuri de corupţie în sânul bisericii şi la vârful acesteia, sau chiar scandaluri sexuale.
“Într-adevăr s-au construit multe edificii după 1990, uneori de dimensiuni aşa, cam de catedrală în anumite locuri. A fost o acţiune conjugată şi o susţinere şi pe plan local şi pe plan naţional, foarte activă. A fost o stare de spirit de care nu puteam să nu ţinem seama … E adevărat, sunt şi foarte mulţi preoţi, dar sper să se echilibreze la un moment dat fenomenul… “
Ion Iliescu, fost preşedinte al României
sursa: Articol EVZ
